RODICA ROȘIORU
Mă bucur foarte mult că astăzi am să vă povestesc despre un om drag mie, o femeie minunată și o altă campioană a muzicii: doamna RODICA ROȘIORU
Am cunoscut-o pe doamna Rodica acum vreo 2 ani, în cadrul festivalului ,,Hermannstadtfest" de la Sibiu! Mi-a plăcut din prima clipă de dânsa, am văzut în ea acel om minunat, acel profesor nemaipomenit care face din copii artiști! Dar știți ce mi-a plăcut cel mai mult la doamna Rodica? Iubirea ei pentru muzica JAZZ! Am observat că majoritatea elevilor abordează acest stil...și chiar foarte bine! Într-adevăr, în concursuri, acum toți copiii ,,cântă jazz", considerând că a cânta o melodie de jazz în stil pop și atât, înseamnă că ai cântat jazz. Nu, jazz-ul înseamnă mult mai mult de atât, jazz-ul înseamnă distracție și nu în ultimul rând: IMPROVIZAȚIE! Nu neg că am invidiat improvizațiile elevilor doamnei Rodica Roșioru. În concursuri rar am văzut copii care să vină cu o melodie de jazz și să NU copieze cap-coadă o improvizație de la interpretul melodiei sau de la alt interpret care cântă aceași piesă! Acum doi ani, la festivalul ,,Hermannstadtfest" am remarcat un copil, mai exact pe Iulia Teleucă, o concurentă de 13 ani (atunci), care a venit în concurs cu o piesă de JAZZ pe care eu nu o știam și care a făcut o super improvizație! Bineînțeles că a fost printre preferații mei din concurs, am slăbiciune la muzica de JAZZ. Țin minte că am întrebat-o pe mama mea ,,Cine e fata? De fapt cine este profesorul ei?" și mama mi-a răspuns că este doamna Rodica Rosioru profesoara domnișoarei. Am rămas foarte surprinsă de acest lucru, fiindcă eu nu am auzit până atunci că există profesori care predau JAZZ și în Moldova! Nu am crezut, de fapt, că în Moldova se cântă JAZZ! Credeți-mă că mi-a părut foarte rău că doamna Rodica nu era sibiancă, fiindcă îmi doream să îmi predea și mie JAZZ, mai ales că din acel an nu aveam cu cine să pregătesc improvizațiile la unele melodii! Eu iubesc JAZZ-ul, dar sunt conștientă că mai am foarte mult de muncit și de învățat în acest domeniu! Acest stil de muzică este frumos, dar este foarte greu și orice cunoscător de JAZZ poate confirma acest lucru!
Noroc cu tehnologia! Acum aproximativ un an și jumătate am întrebat-o pe doamna Rodica dacă vrea să mă ajute și pe mine la niște melodii de JAZZ! Mai mult aveam nevoie de o confirmare că totul este bine, să nu mă duc la concursuri cu improvizații ,,penibile". Nefiind profesionistă, nu îmi pot da seama dacă totul sună bine sau dacă este prea exagerat! Doamna Rodica a acceptat și m-a ajutat foarte mult! Și prin ajutat nu zic că doamna Rodica doar mi-a ,,controlat" unele greșeli la unele improvizații, ci am învățat de la dânsa foarte multe lucruri noi și m-a ajutat să îmi îmbunătățesc tehnica de JAZZ! Cu ajutorul dânsei am câștigat multe premii la concursurile din țară și din străinătate, iar pintre cele mai importante premii se numără locul 1 la concursul studențesc de JAZZ ,,Napocensis" de la Cluj Napoca. Toți ceilalți concurenți erau studenți la facultățile de JAZZ, iar eu am fost o simplă elevă, dar cu ajutorul doamnei Rodica Roșioru am reușit să încânt juriul cu interpretarea mea! De la festivalul ,,Hermannstadtfest" doamna Rodica îmi este foarte dragă, se numără printre persoanele mele de suflet! Am tot urmărit elevii dânsei pe rețelele de socializare și nu am putut trece cu privirea peste iubirea lor pentru doamna profesoară! Rar există profesori care să fie atât de iubiți de elevii lor! Când am fost doi ani la rând la festivalul ,,Silver Yantra" (Veliko Tarnovo - Bulgaria), organizat de doamna Rumiana Nacheva, am putut să mă ,,conving" singură de admirația copiilor pentru doamna Rodica Roșioru! Fiecare copil o consideră pe doamna Rodica mama lui...nu pleacă nimeni nicăieri fără acordul dânsei! Râdeam cu toții cu doamna Rodica Roșioru, de parcă eram cu toții de aceași vârstă, adolescenți adunați în fața blocului ,,să bârfească"! Deși nu mă pot considera 100 la 100 eleva doamnei Rodica, aceasta s-a comportat cu mine și s-a bucurat pentru rezultatele mele la fel de mult ca la elevii dânsei! Contează foarte mult pentru mine acest lucru...nu mulți oameni fac acest lucru! De fapt cred că există foarte puțini profesori, care predau din toată inima, fiindcă aceasta este menirea și vocația lor și care nu fac această slujbă doar pentru bani, titlu etc. Bineînțeles că doamna Rodica Roșioru, doamna mea profesoară și alți profesori minunați din România și din străinătate se numără printre profesorii NEMAIPOMENIȚI din LUME, care fac totul de plăcere, din tot sufletul!
Pentru toate aceste lucruri, eu o consider pe doamna Rodica Roșioru o femeie MINUNATĂ și o adevărată CAMPIOANĂ a muzicii! Nu sunt destule cuvinte pentru a descrie admirația mea pentru această femeie nemaipomenită! Nu vreau să închei acest articol fără a-i spune un mare MULȚUMESC doamnei Rodica Roșioru pentru tot ajutorul!
Haideți să vedem ce ne spune aceasta în micul interviu de mai jos!
1. Când erați tânără v-ați gândit vreodată că veți ajunge o profesoară de muzică iubită de toți copiii?
,,Probabil că nu m-am gândit, deși vin dintr-o familie cu părinți și sora profesori. Dar eu, parcă mă vedeam mai mult în scenă, cu vioara în mână sau cântând cu vocea. Însă destinul mi-a pregătit un alt scenariu!
Dragostea elevilor mei este cea mai mare bucurie pe care o poate avea un profesor. Ea se naște din devotament, dăruire de sine, sinceritate, felul în care comunici cu copiii, în care te implici nu numai ca profesor, dar intâi de toate ca prietenă și profesionalism. Fiecare elev de al meu are un loc aparte în inima mea."
2. Părinții dumneavoastră au avut un rol în deciziile dumneavoastră în legatură cu această carieră?
,,Părinții și mai ales bunicul meu au știut să-mi cultive dragostea față de orice aș face! În familia mea mereu era foarte mult calm, foarte multă dragoste față de tot ce ne-nconjoară! Și mai cu seamă față de copii! Cred că această vocație de pedagog a fost transmisă cu laptele mamei."
3. De cât timp predați copiilor ore de canto? Ați renunța vreodată la această slujbă?
,,Am experiență pedagogică de mai mult de 20 de ani, iar orele de canto am început să le fac în toată plinătatea cuvântului acum 7 ani. Mi-a luat mult timp să mă simt pregătită să lucrez cu copiii, modelându-le vocea, încercând să le scot în evidență și să păstrez la fiecare timbrul frumos, individualitatea, personalitatea, daca vreți! Nu e deajuns să fii un bun interpret pentru a fi un bun profesor. Trebuie să fii mult mai complexă, mai școlită, să fii mereu în pas cu copiii, cu preferințele lor, să asculți muzica care le place, să cobori la nivelul lor, să îi iubești sincer și cu tot sufletul!
Nu, niciodată nu aș lăsa această meserie! Este, chiar dacă sună banal, viața mea, este izvorul meu de inspirație și sănătate, este cea mai mare provocare, este până la urmă familia mea mare! Iar la familie nu renunți niciodată!"
Am cunoscut-o pe doamna Rodica acum vreo 2 ani, în cadrul festivalului ,,Hermannstadtfest" de la Sibiu! Mi-a plăcut din prima clipă de dânsa, am văzut în ea acel om minunat, acel profesor nemaipomenit care face din copii artiști! Dar știți ce mi-a plăcut cel mai mult la doamna Rodica? Iubirea ei pentru muzica JAZZ! Am observat că majoritatea elevilor abordează acest stil...și chiar foarte bine! Într-adevăr, în concursuri, acum toți copiii ,,cântă jazz", considerând că a cânta o melodie de jazz în stil pop și atât, înseamnă că ai cântat jazz. Nu, jazz-ul înseamnă mult mai mult de atât, jazz-ul înseamnă distracție și nu în ultimul rând: IMPROVIZAȚIE! Nu neg că am invidiat improvizațiile elevilor doamnei Rodica Roșioru. În concursuri rar am văzut copii care să vină cu o melodie de jazz și să NU copieze cap-coadă o improvizație de la interpretul melodiei sau de la alt interpret care cântă aceași piesă! Acum doi ani, la festivalul ,,Hermannstadtfest" am remarcat un copil, mai exact pe Iulia Teleucă, o concurentă de 13 ani (atunci), care a venit în concurs cu o piesă de JAZZ pe care eu nu o știam și care a făcut o super improvizație! Bineînțeles că a fost printre preferații mei din concurs, am slăbiciune la muzica de JAZZ. Țin minte că am întrebat-o pe mama mea ,,Cine e fata? De fapt cine este profesorul ei?" și mama mi-a răspuns că este doamna Rodica Rosioru profesoara domnișoarei. Am rămas foarte surprinsă de acest lucru, fiindcă eu nu am auzit până atunci că există profesori care predau JAZZ și în Moldova! Nu am crezut, de fapt, că în Moldova se cântă JAZZ! Credeți-mă că mi-a părut foarte rău că doamna Rodica nu era sibiancă, fiindcă îmi doream să îmi predea și mie JAZZ, mai ales că din acel an nu aveam cu cine să pregătesc improvizațiile la unele melodii! Eu iubesc JAZZ-ul, dar sunt conștientă că mai am foarte mult de muncit și de învățat în acest domeniu! Acest stil de muzică este frumos, dar este foarte greu și orice cunoscător de JAZZ poate confirma acest lucru!
Noroc cu tehnologia! Acum aproximativ un an și jumătate am întrebat-o pe doamna Rodica dacă vrea să mă ajute și pe mine la niște melodii de JAZZ! Mai mult aveam nevoie de o confirmare că totul este bine, să nu mă duc la concursuri cu improvizații ,,penibile". Nefiind profesionistă, nu îmi pot da seama dacă totul sună bine sau dacă este prea exagerat! Doamna Rodica a acceptat și m-a ajutat foarte mult! Și prin ajutat nu zic că doamna Rodica doar mi-a ,,controlat" unele greșeli la unele improvizații, ci am învățat de la dânsa foarte multe lucruri noi și m-a ajutat să îmi îmbunătățesc tehnica de JAZZ! Cu ajutorul dânsei am câștigat multe premii la concursurile din țară și din străinătate, iar pintre cele mai importante premii se numără locul 1 la concursul studențesc de JAZZ ,,Napocensis" de la Cluj Napoca. Toți ceilalți concurenți erau studenți la facultățile de JAZZ, iar eu am fost o simplă elevă, dar cu ajutorul doamnei Rodica Roșioru am reușit să încânt juriul cu interpretarea mea! De la festivalul ,,Hermannstadtfest" doamna Rodica îmi este foarte dragă, se numără printre persoanele mele de suflet! Am tot urmărit elevii dânsei pe rețelele de socializare și nu am putut trece cu privirea peste iubirea lor pentru doamna profesoară! Rar există profesori care să fie atât de iubiți de elevii lor! Când am fost doi ani la rând la festivalul ,,Silver Yantra" (Veliko Tarnovo - Bulgaria), organizat de doamna Rumiana Nacheva, am putut să mă ,,conving" singură de admirația copiilor pentru doamna Rodica Roșioru! Fiecare copil o consideră pe doamna Rodica mama lui...nu pleacă nimeni nicăieri fără acordul dânsei! Râdeam cu toții cu doamna Rodica Roșioru, de parcă eram cu toții de aceași vârstă, adolescenți adunați în fața blocului ,,să bârfească"! Deși nu mă pot considera 100 la 100 eleva doamnei Rodica, aceasta s-a comportat cu mine și s-a bucurat pentru rezultatele mele la fel de mult ca la elevii dânsei! Contează foarte mult pentru mine acest lucru...nu mulți oameni fac acest lucru! De fapt cred că există foarte puțini profesori, care predau din toată inima, fiindcă aceasta este menirea și vocația lor și care nu fac această slujbă doar pentru bani, titlu etc. Bineînțeles că doamna Rodica Roșioru, doamna mea profesoară și alți profesori minunați din România și din străinătate se numără printre profesorii NEMAIPOMENIȚI din LUME, care fac totul de plăcere, din tot sufletul!
Pentru toate aceste lucruri, eu o consider pe doamna Rodica Roșioru o femeie MINUNATĂ și o adevărată CAMPIOANĂ a muzicii! Nu sunt destule cuvinte pentru a descrie admirația mea pentru această femeie nemaipomenită! Nu vreau să închei acest articol fără a-i spune un mare MULȚUMESC doamnei Rodica Roșioru pentru tot ajutorul!
Haideți să vedem ce ne spune aceasta în micul interviu de mai jos!
1. Când erați tânără v-ați gândit vreodată că veți ajunge o profesoară de muzică iubită de toți copiii?
,,Probabil că nu m-am gândit, deși vin dintr-o familie cu părinți și sora profesori. Dar eu, parcă mă vedeam mai mult în scenă, cu vioara în mână sau cântând cu vocea. Însă destinul mi-a pregătit un alt scenariu!
Dragostea elevilor mei este cea mai mare bucurie pe care o poate avea un profesor. Ea se naște din devotament, dăruire de sine, sinceritate, felul în care comunici cu copiii, în care te implici nu numai ca profesor, dar intâi de toate ca prietenă și profesionalism. Fiecare elev de al meu are un loc aparte în inima mea."
2. Părinții dumneavoastră au avut un rol în deciziile dumneavoastră în legatură cu această carieră?
,,Părinții și mai ales bunicul meu au știut să-mi cultive dragostea față de orice aș face! În familia mea mereu era foarte mult calm, foarte multă dragoste față de tot ce ne-nconjoară! Și mai cu seamă față de copii! Cred că această vocație de pedagog a fost transmisă cu laptele mamei."
3. De cât timp predați copiilor ore de canto? Ați renunța vreodată la această slujbă?
,,Am experiență pedagogică de mai mult de 20 de ani, iar orele de canto am început să le fac în toată plinătatea cuvântului acum 7 ani. Mi-a luat mult timp să mă simt pregătită să lucrez cu copiii, modelându-le vocea, încercând să le scot în evidență și să păstrez la fiecare timbrul frumos, individualitatea, personalitatea, daca vreți! Nu e deajuns să fii un bun interpret pentru a fi un bun profesor. Trebuie să fii mult mai complexă, mai școlită, să fii mereu în pas cu copiii, cu preferințele lor, să asculți muzica care le place, să cobori la nivelul lor, să îi iubești sincer și cu tot sufletul!
Nu, niciodată nu aș lăsa această meserie! Este, chiar dacă sună banal, viața mea, este izvorul meu de inspirație și sănătate, este cea mai mare provocare, este până la urmă familia mea mare! Iar la familie nu renunți niciodată!"
*Vă invit să ascultați minunatul glas al doamnei profesoare Rodica Roșioru!
N-am bănuit despre vocea gingașă și plăcută a Doamnei Rodica Roșioru, care, la sigur, va dăinui prin vocile elevilor dânsei, cizelate la fel de cald, agreabil.
RăspundețiȘtergere