ANCA APETROAIEI

Salutare, dragi prieteni...mă bucur că în sfârșit - după o grămadă de timp - vă pot povesti despre câțiva dintre campionii muzicii. Da, știu, v-am promis încă de anul trecut că reiau seria articolelor despre extraordinarii muzicieni, iar de data aceasta chiar încerc să mă țin de cuvântul dat! Ce vă pot promite acum este că nu veți regreta citind despre următoarea persoană nemaipomenită, și anume: Anca Apetroaiei. Un om de nota 10, o profesoară de excepție...deci să începem!

Nici nu mai știu când am cunoscut-o pe doamna Anca, probabil când aveam eu vreo 9 ani și eram la început de drum...dar vă pot asigura că dintotdeauna am iubit această femeie. Nu numai că este o persoană absolut de deosebită din toate punctele de vedere, dar este acel profesor pe care îl dorește orice copil. În continuare am un mic regret că nu m-am născut în Iași pentru a avea onoarea de a lucra cu una dintre cele mai bune profesoare din țara noastră. Îmi iubesc foarte mult profesoarele cu care lucrez în prezent (vă rog mult să nu fiți geloase), dar dacă m-aș fi putut teleporta, cu siguranță mi-aș fi dorit să învăț despre tainele muzicii și de la doamna Anca. 

Da, consider (de fapt o spun cu toată convingerea) că se află în topul celor mai bune profesoare de muzică (nu doar din țara noastră). Nu numai că a pregătit tineri care ulterior au devenit artiști, dar încurajează din tot sufletul și pe acei copii care sunt la început de drum și în care nici măcar ei înșiși nu au încredere. Asta înseamnă să excelezi în această meserie. Atunci când predau elevilor mei, o iau pe doamna Anca drept model, căci precum dânsa, îmi învăț elevii să cânte din suflet, să se bucure de fiecare secundă de pe scenă și nu să muncească doar pentru un premiu. Experiențele minunate țin de ceea ce simți atunci când cânți și când te aplaudă sincer publicul și nu de un clasament. 

O amintire foarte plăcută pe care o am despre doamna Anca este din cadrul celei de a X-a ediții a festivalului internațional ,,Hermannstadtfest” (nu știu dacă ați auzit, dar este cel mai frumos festival), care a avut loc anul trecut. Fiind un an foarte greu, nu au trecut preselecția toți copiii care s-au înscris...iar în prima tură, câțiva dintre elevii doamnei Anca nu s-au aflat printre finaliști. O elevă s-a decis să participe la secțiunea specială ,,Portret de compozitor - Adrian Ordean” cu melodia ,,Vreau să Îți mulțumesc” (interpretată de mine), iar un alt elev a fost calificat în finală, în urma retragerii unui alt concurent. Faptul că ești pe lista de rezervă nu te face un concurent mai slab decât ceilalți, astfel prestația din ziua concursului este cea mai importantă. Elevii despre care am vorbit mai sus, au avut niște prestații superbe și ambii au reușit să câștige premiul 1 la secțiunea la care au participat. Au fost o supriză pentru juriu sau cum s-ar zice astăzi, ,,dark horse-ul” zilei. După ce domnișoara cu melodia ,,Vreau să Îți mulțumesc” a primit premiul, doamna Anca a venit la mine și la mama mea și a plâns. Da, ați citit bine: a plâns! A spus următoarele cuvinte: ,,Doamne, nu pot să cred că a luat locul 1. Am muncit foarte mult și am încercat să interpreteze cât mai bine melodia, căci este grea. Dar nicio secundă nu m-am așteptat să câștige un premiu atât de mare...”. Am rămas extraordinar de uimită de această reacție, iar atunci când am început să am realizări cu elevii mei, am înțeles și am trăit acest sentiment. Mai frumos este faptul că doamna Anca nu știa ,,ce o așteaptă” după, mai exact că și celălalt elev va câștiga tot premiul 1, chiar dacă inițial se aflase pe lista de așteptare, după cum am menționat mai sus.

Nu este singura amintire frumoasă pe care o asociez cu doamna Anca, sunt foarte multe, dar vreau să vă mai povestesc despre una, care mă implică și pe mine. Ne-am întâlnit la foarte multe concursuri din țară și de fiecare dată m-a susținut și s-a bucurat pentru realizările mele. După ce a avut loc preselecția celei de a XIX-a ediții a festivalului ,,Mamaia Copiilor” din 2019, doamna Anca mi-a spus că încă de când eram mică a avut încredere în mine și în potențialul meu: ,,Am spus la toată lumea...vă asigur eu că acest copil va ajunge cineva. Nu știu, are o moacă de viitor artist”. M-am bucurat că mai exista cineva care credea în mine, dar nu despre această întâmplare voiam să vă povestesc... 

În anul 2021 am participat la cea de X-a ediție a festivalului ,,Vis de stea” de la Moinești. Am fost doar eu cu mama mea, nu aveam pe nimeni. M-am reîntâlnit și cu doamna Anca și cu elevii superbi ai dânsei. În general, atunci când o clasă de canto vine cu mai mulți copii, aceștia își fac galerie, iar cei care vin singuri rămân doar cu aplauzele. Aveam foarte multe emoții, deoarece era primul meu concurs după mai mult de un an de zile, iar după ce am terminat de cântat, am tresărit de bucurie atunci când am văzut că Iașul mă aplaudă și că îmi face o super galerie. Da, doamna Anca i-a pus (ca să nu zic ,,obligat”) pe elevii ei să îmi facă și mie galerie, ca și cum aș fi una de a lor. A fost un moment excepțional. Poate pentru voi pare ceva banal, dar pentru mine este un gest extraordinar pe care nu îl voi uita niciodată! Este cea mai frumoasă galerie pe care am avut-o! Astfel, mulțumesc elevilor de la Palatul Copiilor din Iași! 

Înainte de a trece la interviu, vreau doar să menționez de elevii doamnei Anca, niște copii talentați și cu foarte mult bun simț. Nu există elev cu care m-am întâlnit și cu care să nu mă aflu în relații bune...cu toții m-au susținut și felicitat la fiecare concurs, chiar și în momentele în care cu unii dintre aceștia eram în aceeași categorie de vârstă, iar eu am câștigat și poate ei  nu au luat niciun premiu. O parte din această educație se datoarează profesoarei de nota 1000. Iar dacă tot am menționat de elevii dânsei, îl felicit și pe fiul dânsei pentru realizări și pentru faptul că este la fel de deosebit precum mama sa. Respect maxim pentru campioana noastră!

Care este secretul pentru a fi un profesor – model, așa cum sunteți dumneavoastră pentru zeci de copii?

,,Nu cred că trebuie să existe un secret ci, mai degrabă, calități în meseria de profesor...Iubire, răbdare, dorință, perseverență în arta lucrului cu copiii!”

Considerați că un profesor joacă un rol important în viața unui artist? Dumneavoastră ați avut parte de un astfel de profesor?

,,Cu siguranță un profesor joacă un rol extrem de important în viața unui copil! Profesorul este cel care trebuie să te descopere și să descopere potențialul și să-ți dezvolte dragostea pentru ceea ce te învață! Am avut un profesor de instrument – violă, care m-a învățat cum să iubesc muzica, motiv pentru care îi voi fi recunoscătoare toată viața!”

Fiul dumneavoastră urmează, de asemenea, o carieră în muzică. V-ați implicat în acest sens sau ales singur acest drum?

,,La început m-am implicat foarte puțin pentru a-i arăta începutul tainelor muzicale, având în vedere că provin dintr-o familie de muzicieni. Ulterior însă, el a fost cel care și-a dorit să urmeze acest drum, eu doar susținându-l prin sfaturi, critică, laudă...în funcție de situație! Mă bucur mult că a îmbrățișat și el arta muzicală!”